Ipotesti-Suceava-Bucovina

In Memoriam


Cartea de Oaspeti


 


Ioan Bucaciuc, tiunesen
1922-1987


Ioan BUCACIUC (1922-1987), Tiunesen

             Ion este fiul lui Dimitrie Bucaciuc, tiunisen, si Mafta nascuta Hostiuc. Dupa razboi, împreuna cu fratii sai Costache si Gheorghe si alti tineri baptisti din sat  pun bazele fanfarei bisericii baptiste. Ideea înfiintarii a fost data de George Bolohan care , cu fratii sai, avea deja o fanfara -  un grup de muzicanti amatori in sat care cânta la baluri, nunti, hore, inmormântari. Ioan Bucaciuc voia o fanfara in care membrii sa cânte dupa partituri. Ajutorul a venit din partea lui Ioan Hostiuc tzvaico care  infiintase deja la biserica o orchestra de mandoline, viori, chitara. Fiind violonist el cunostea bine solfegiul si l-a initiat si pe Ioan Bucaciuc cu citirea si descifrarea partiturilor. Ioan cânta la multe instrumente (orga, vioara, accordeon, trompeta..etc. Cei care voiau sa cânte în fanfara biesericii trebuiau sa studieze solfegiul. Rezultatul a fost ca fanfara infiintata la inceputul anilor 1950 sa aibe un mare succes  si  functioneaza si în ziua de astazi.

Muzica pentru Ioan Bucaciuc a fost o pasiune iar meseria sa a fost tâmplaria. Lucra lemnul, mesterea scaune, mese, dulapuri…
Casa lui ar trebui sa fie prezervata si sa devina muzeu..

Maritza Hreniuc Jun 2017, Paris, France



Ioan Bucaciuc defileaza în fruntea fanfarei pe strazile Sucevei anilor '60-'70

 

 


Dragos Iatcu - foto Sept.2014

Maria & Dragos IATCU  - foto 1945

Dragos IATCU (1926- 2014), Cosmarcen

Fiul lui Ioan Iatcu, Cosmarcen si Maria nascuta Hladiuc, Dragos a fost cunoscut nu numai in Ipotesti dar si in satele învecinate datorita talentului sau in calitate de veterinar amator… meserie invatata de la tatal sau. Oamenii faceau appel la el cu toate ca era si un veterinar diplomat in localitate.
Dupa scoala generala, Dragos face scoala de cofetari si meseria asta va fi cea principala pentru el. Talentul sau nu se limita la realizarea prajiturilor sau a placintelor si brânzoaicelor dar si a mezelurilor. Meseria de macilar o invatase pe când era rechizitionat în lagarul rusilor în vara anului 1944 sa lucreze la abatorul de la Calau – Burdujeni impreuna cu Luca Tuchlei tarisi. In octombrie 1945 se casatorete cu Maria Dumencu, poliac si trece la Cultul Penticostal unde va sluji pâna la sfârsitul vietii. In 1989 face prima calatorie la Paris, impreuna cu sora sa Aglaia si cumnatul Stefan Hreniuc, unde regaseste un pastor care venise in visita, pe timpul comunismului, la Biserica Penticostala din Ipotesti. Dupa Revolutie se va intoarce  in Franta pentru a vizita bisericile penticostale cu scopul de a obtine ajutoare in construirea unei noi biserici in sat.
Dragos Iatcu mi-a fost unches si discutam des la telefon. Imi povestea din trecutul lui, de fuga pe timpul razboiului de la lagarul rusesc de la Calau, de la Varatec si chiar de la Bacau. Tare dorea sa-i fie scris numele pe monumentul eroilor din Sat. El a facut razboiul in felul lui pentru ca nu avea vârsta sa fie pe front însa i-am promis câteva rânduri pe situl Ipotestiului.
Unchesule nu te uitam !!


Maritza Hreniuc 5 oct. 2015


Dupa PRM (primul razboi mondial), postar în sat a fost Grigori Hopiuc (1898-1967), fiul lui Ilie si Ioana nascuta Bucaciuc (unchesul lui Gh. Clocenca). Era mult iubit de copii de la scoala. Când aparea postarul cu carti si revinste, în anii '30, toti copii bateau din palme, multumindu-i (amintirea lui Iremiciuc Dragos),  În 1948 figura  înca postar. Dupa el a urmat Ion Bucaciuc Saftenei. Acesta din urma plecase la munca în Israel si postul a fost preluat de cumnatul sau Leonte Moscaliuc, Taran.


Leonte Moscaliuc
1919-1995

Leonte MOSCALIUC (1919-1995) – zis Taran

    Fiul lui Stefan si Anna nascuta Dumencu, Leonte a fost postarul care ne aducea scrisorile, ziarul sau revista pe la mijlocul anilor '50 si sfârsitul anilor '60...El facea parte din viata fiecarui ipotestean în atât de mare masura încât porecla sa de "Taran" devenise sinonim cu "posta".

   Taran era singurul postas pentru satul întreg. Se deplasa cu geanta postala în caruta. Începea distribuirea curierului pe la ora 11 dimineata si termina seara, obosit,  însa rosu la fata. Cei ce primeau câte o scrisoare sau ziar îl mai cinsteau cu un pahar de tarie de-l oboseau si mai rau. Noroc de calul sau care cunostea drumul spre casa... mai trecea pe la bufet în cautare de destinatari ai curierului lui si mai era cinstit si acolo... Cam toti postarii din lume au  acelasi destin... când  aduc o veste buna sunt "cinstiti"...
(21 iulie 2015 webmaster)


Nicolai Bucaciuc, 1934-1995
Nicolai BUCACIUC (1934-1995) - a Ioan Saftenei

Fiul lui Ioan Bucaciuc si Maria nascuta Nistoriuc a preluat postul de postas la Ipotesti de la unchiul sau Leonte Moscaliuc când acesta intra la pensie.
Si el era singurul postas pentru intreg satul de peste2 500 locuitori. Tot cu caruta facea turneul si tot era cinstit ca si unchiul sau când aducea veste buna.




(27 jul 2015)
 

 


Ioan Bucaciuc 1920-1999
 


 

Ioan BUCACIUC, Scaradnei, 1920-1999
(Detinut politic)

Bucaciuc Ioan, Scaradnei, 1920-1999, veteran de razboi, era fiul lui Toader si var cu  Aurelian Bucatar. Ioan facuse armata cu Gheorghe Munteanu din Stroiesti. Acesta din urma era acuzat ca a omorât pe presedintele sfatului popular  din Stroiesti si a fugit din localitate ascuzându-se mai intâi la Aurel Bucataru  si apoi 2-3 zile la Ioan Bucaciuc scaradnei. Pentru motivul acesta si pentru ca nu voia sa se inscrie la colectiv, a fost considerat ca "reactionar" si  a fost arestat si condamnat la 6 ani inchisoare în acelasi timp cu Aurel Bucatar. A stat 3 ani in arest si a fost gratiat prin decretul dat de Gheorghe Gheorghiu -Dej in 1964.

(webmaster 5 iulie 2015)


Gheorghe Hostiuc, Petrica
1905-1977

 

Gheorghe HOSTIUC (1905-1977), a lui Petrica

Fiul lui Petrea si Maria nascuta Bucaciuc. Locuia la capatul aleei care ducea la parâu în stânga primariei.

Personaj important pentru sateni... Gheorghe Petrica anunta vestile prin sat, batând din toba, pâna în anii 1950
Pâna la mijlocul anilor '50, era obiceiul în sat, ca tobosarul satului sa colinde strazile  facând anuntul batând din toba. L-am vazut si eu, o data, batând dintr-o toba mica, aratând cum facea el pe timpuri.
Era un om simplu caruia îi placea sa citeasca povestile si sa joace carti. În 1976 l-am vazut ultima data si i'am oferit doua pachete de jocuri de carti. Era tare bucuros. Pe timpul comunismului jocurile de noroc erau interzise si nu existau in comert.

( webmaster23 jul 2015)

 


1945
 

30 jun 2015 (webmaster)

Aurel BUCATAR (Bucaciuc, (1921-1994). Si-a schimbat numele in feb 1943. Detinut politic... Un Destin...

    Fiul lui Mihail Bucaciuc (1864-1927) si Ana Turturean nascuta in 1890. Este singurul mostenitor a lui Mihail care era destul de instarit. In 1938 se casatoreste cu Ileana Socoliuc si au doua fete. Nu a facut studii, nu era pe placul sau cartea, si s-a ocupat de cultivarea pamântului care dadea rezultate foarte bune. Pe lânga pamânt (peste 10 ha) a avut si padure, fânate, oi cu stâna, iazuri cu peste, moara.. etc. In 1941 pleaca pe front, este luat prizonier la rusi unde sta si o perioada te timp in lagar. Dupa razboi e considerat chiabur si Aurel cu familia a trebuit sa plateasca cote mari, bir, au fost scosi si  din casa în 1954-55 de primarul satului, de pe timpuri, Negriuc Gheorghe - zizioca si au facut dispensar din casa lor ...

Incepând cu 1960 incepe campania de "intovaresire" si colectivizrea pamântului ..


In fotografie Aurelian Bucatar cu fetele sale la sfârsitul anilor '50... Una dintre imaginile romantice lasate de
Aurel & Ileana Bucatar

 

 

    In iunie 1961 Aurel este arestat de  "Securitate" cu confiscarea totala a averii si a decoratiilor de razboi. Condamnat la 10 ani cu munca silnica, politic, pentru uneltire impotriva regimului dicatatorial si ascunderea fugarului Munteanu Ghe. Aurel a  fost plimbat prin multe penitenciare din tara cu regim sever printre care si Poarta Alba, Ct. Este eliberat în urma unui decret dat în 1964,  de 23 august, de Gheorghe Gheorgiu-Dej.
Când a ajuns acasa era plin de paduchi, flamând, speriat... Toti ipotestenii si barbati din alte sate  au venit sa-l vada si sa-l incurajeze. Aurel a povestit ce a trebuit sa îndure: batai, pedepse, injurii, înjosiiri...
S-a improvizat si o petrecere, si invitati si tovarasi de arme sa asiste,  la fel si Dragos Leontesenei cu acordeonul si Mihai Gulia cu mandolina insa a doua zi muzicanti au fost chemati la primarie si intrebati de ce au cântat la "reactionr"
 S-a angajat la IRIC... a spus ca nu va muncii la colectiv chiar daca moare de foame. 
 Aurel Bucatar a fost unul dintre detinutii politici ai vremii comuniste.. "pedepsit" pentru ca era mai instarit decât altii..

 


1965

Iuri, Gicu LUCAN (1935-2001)

In anii 1962-63, venise un profesor nou la scoala din Ipotesti. Era Gicu (Iuri) Lucan, casatorit cu Stela Regus, a lui aducateha, de pe Seliste. Era originar din Calinesti Enache de lânga Darmanesti. Profesor de limba româna, ucrainiana si mai târziu si de limba rusa pâna în 1995 când iesise la pensie.. În toată această perioadă, se implică în numeroase activități extra-scolare, instruind mai multe formații artistice din Ipotești, cu care participă la diverse festivaluri naționale. În 1963-64, a pus bazele primei orchestre de mandoline a Școlii din Ipotești, activitate pe care avea să o desfășoare pe toată durata profesurii sale. Ultima formație vocal-instrumenlă ucrainiană instruită și pregătită de Iuri Lucan s-a numit Mрія („Visul”) și a activat până la moartea acestuia.

Iurii Lucan cânta minunat la baian şi acordeon, era un dansator desăvârşit, bun fotbalist şi voleibalist. Bun instructor de formaţii artistice, inclusiv regizor de teatru. De altfel, toţi fraţii lui cântau la diferite instrumente, fiind invitaţi să cânte la nunţi, cumetrii şi mai ales la horele de hram. Fratele lui, Vasile, cânta la vioară, Dragoş – la contrabas, iar Filaret – la trompetă.

 Pe lânga aceste activitati Lucan a fost scriitor publicând carti in limba ucrainiana, om de cultura, Inspector  în Ministerul Invatamântului, primul Presedinte a Uniunii Ucrainienilor din Romania.
Domnul Gicu Lucan s-a stins din viata in decembrie 2001 in apartamentul din Suceava. După dorința sa, a fost înmormântat în Cimitirul ortodox din Ipotesti-Suceava, pentru a fi mai aproape de meleagurile și oamenii pe care i-a îndrăgit și slujit o viață
si care l-au adoptat în întregime.

12 mai 2015 (Maritza Hreniuc)

 

Ioan IAŢCO (1886-1944), Cosmarcen
 -
era bunicul meu pe care as fii dorit sa-l cunosc

Fiul cel mai mare lui Mihail Iatcu si Safta Cibereac. Dupa terminarea liceului, în 1905, Ioan face o calatorie scurta în America. Vorbeste ruteana, româna si germana. În 1907 emigreaza în America cu alti 33 de  ipotesteni si va sta pâna în primavara anului 1914 când se intoarce în sat sa-si vada parintii.

Ďn iulie 1914 începe primul razboi mondial si Ioan nu se mai poate intoarce in America. E luat pe frontul italian de catre armata austriaca si este
Stabsfeldwebel (sergent major). A servit în cadrul detașamentelor de mitraliere unei unități austriece ”Maschinengewehrabteilungen”.
In timpul unei lupte (1917) Ioan e singurul supravietuitor al unui atac si se preda italienilor. Va fii prizonier pâna în  1918 când intra in Legiunea voluntarilor români (Legiunea româna), contingent 1907 din Italia. Este Putoner Major si va combate alaturi de  armata italiana impotriva Austro-Ungariei pentru eliberarea Bucovinei., In iulie 1919 primeste ordinul de demobilizare si se intoarce in Bucovina.  Pe timpul prizonieratului în Italia (petrecuse o iarna sub cort, in zapada),  se imbolnavise de plamâni si nu a mai putut reimigra in America.  Ioan este agricultor, primar între 1926-29 si 1932-33, veterinar, diacon la biserica, bun orator. În mai 1944 când rusii ocupasera satul, Ioan conduce evacuarea unei parti de ipotesteni in lunca Sucevei. Moare pe 25 decembrie 1944.

1 dec. 2013- Maritza Hreniuc

p.s Pâna în 1900 numele de familie se ortografia Ia
ţco. Începând cu 1900, Iaţcu

 


Vechea locuinta a lui George Cibereac vânduta de familie dupa revolutie la Romtelecom.

George CIBEREAC

Fiul lui Ion Cibereac si Ecaterina Regus, nascut în jurul anului 1850, casatorit cu Maria nascuta Dumencu. Familie instarita. George era ani multi primar în sat pe timpul Bucovinei austriece (sursa orala),  poseda mai multe case în Ipotesti, Suceava si Itzcani unde avea si o banca. Cladirea care astazi e abandonata din fata vechii primarii din Ipotesti a apartinut lui George Cibereac.  La începutul anilor 1900 când ipotestenii emigraau în masa spre continentul american George Cibereac a fost acela care a imprumutat bani pentru calatorie emigrantilor din banca lui.

nov 2013

 

Vasile CIBEREAC
(1888-1977
)

Fiul lui Georgi Cibereac si
Maria nascuta Dumencu, înstarit si el, a fost notar în Ipotesti iar  între 1921-1926, primar. A luat parte la primul razboi mondial fiind "KorpTitZugsfuhrer" în armata austro-ungara. E  luat prizonier în primavara anului 1918 si deportat la Asinara Sardinia (Italia). În vara anului 1918 intra in Legiunea Româna din Italia unde este  plutoner major.
Parsecutat de regimul comunist

 

 


Oresia Cibereac nascuta
Andrievici, Boian, Ukraina
 (1920-2003)
photo sept.2003

Oresia CIBEREAC (1920-2003)

Casatorita cu Victor fiul lui Vasile Cibereac, Doamna Oresia, originara din nordul Bucovinei, din Boian, a fost în primul rând profesoara  de rusa la scoala. Dupa razboi, pe langa activitatea de profesor a animat echipele de dansuri si brigazi artistice din sat. Tare-i placea sa danseze si sa cânte.  Am o anecdota… Oresea  mergea la bunicul meu Vasile Hreniuc, de pe Seliste, ca acesta sa o invete pasuri de dans traditionale. Venea in general dumineca si dansau amândoi in curtea pe care sâmbata noi nepotii o maturam cu maturoiul. Toti vecinii se adunau  si se uitau de pe drum la ei cu mare placere. Era spectacolul de dumineca de pe Seliste.


Victoria
lui Burdeian, Oresia & Anecica lui Victor Iohan (vecinele la taifas)  prin 1950 în curte la Vasile Cibereac. Locuinta de lânga Casa Parohiala.

 

 


Clasa Doamnei Cibereac 1964. Elevii sunt nascuti în 1951

 


 

Oresia Cibereac în dreapta, 1949. La vioara si accordeon fratii Iremiciuc Mihai si Dragos, la mandolina Gulia Manole. În stânga e Stefan Hreniuc (sculi) directorul caminului cultural.

Webmaster, nov 2013

CATIVA MESTERI DIN IPOTESTI....

Dumitru HOSTIUC (1905-1986), alias Nicolaisca. Fiul lui Nicolai si a lui Marghioala nascuta Horbaniuc.

Metro Nicolaisca ne repara încaltamintea. Era
mester cizmar la breasla cizmarilor din Suceava.

Ilie BODNARIUC (1909-1987) Pauiutia, fiul lui Pavel si Panoria nascuta Hreniuc.

Mester. Facea saltele, repara birjele & calesele (fiacre) de toate marimile. Om distractiv..

Ioan BUCACIUC, 1931-1993 Falifonte, fiul lui Leonte si Maria nascuta Maxinesi.

 

Era mester tablar, tinichigiu. Facea acoperisuri din tabla iar ornamentul acoperisului era din tabla dantelata lucrata cu maestrie de mester.

 

  Webmaster, 16 Iulie 2013        

 

Ion HRECENIUC, Farion (1924-1959)

Fiul lui George si al Anei, nascuta Bucaciuc.
Dupa divortul parintilor si emigrarea mamei sale în Canada în 1929, Ion este crescut de bunicii sai din partea mamei, Leonte si Mafta Bucaciuc, Petresen. Dupa razboi se casatoreste cu Saveta Hreniuc. Ion a facut parte dintr-o banda de hoti care pradau locuintele la orice ora, chiar daca oamenii dormeau in casa... nu a fost prins niciodata... In 1959, februarie, Ioan a fost ucis de doi tovarasi de betie si aruncat sub podul de la uzina. Ceea ce m-a marcat pe mine din intâmplarea asta a fost ritualul polobocului, facut în casa lui Ion, pentru a descoperi cine l-a omorât. Cei care se uitau in poloboc au descris cheful la crâsme din Suceava, scandalul, scaune care zburau din crâsma afara, injunghierea lui Ion sub un stâlp luminat, transportul lui cu sania si târârea lui sub podul de la uzina... Eu eram mica. De atunci, de frica,  ocoleam polobocul pentru ca se intâmplau multe in el....

Webmaster 30 apr 2013

 

VOLOSCIUC Ioan & Eleonora
Preot în Ipotesti între 1910-1940.

 A locuit în casa parohiala de pe strada Izvoarelor nr.3 Ipotesti.
Fotografia alaturata e facuta în curtea casei.

Fiul lor, Silviu, (1897-1917) a disparut în primul razboi mondial. 

Vârstnicii îsi amintesc de el cu un zâmbet larg.  Preotul Volosciuc tinea ore de religie la scoala si tare mai batea copiii care nu învatau  lectiile lui. Numai pentru bataia asta nimeni nu l-a uitat.


Webmaster 12 apr 2013

Emil TRUSCAN, preot în Ipotesti între 1947-1956

 A locuit cu preoteasa în casa parohiala al carei spatiu a fost restrâns dupa al doilea razboi mondial. O camera devenise gradinita pentru copii, pe timp de vara, iar o alta camera alaturata devenise o clasa de scoala primara.


Clasa invatatoarei Truscan în 1957-58

 


Stefan Tomasciuc
Stefan TOMASCIUC (1913-1985), zis Metrachii.

 
Fiul lui Dimitrie si Maria nascuta  Berladiuc. Porecla sa, Metrachii, era sinonima cu injectia pentru cei mici. Din momentul în care i se pronunta porecla, toti copiii se ascundeau de frica injectiei. Domnul Tomasciuc era infirmierul satului, "sanitarul". Oamenii aveau încredere deplina in el si, chiar daca nu era medic, ipotestenii tot la el mergeu pentru leacuri.

Webmaster, 12 apr 2013
____________________________________

"Tata, prin meseria lui de Felcer sau sanitar, ajuta pe cei din Ipotesti, Tisauti si Lisaura si din cauza faimei ce o avea veneau din Bosanci, Moara, Sf. Ilie si chiar din Hreatca. Tin minte ca veneau la injectie din sase in sase ore si la dousprezece noaptea. S-a întâmplat ca copii bolnavi sa doarma acasa la noi pe timp de iarna sau tata sa doarma la ei fie chiar în Tisauti sau Lisaura. La orice ora de zii sau noapte veneau pentru scoaterea unui dinte, diferite accidente, dureri sau injectie. Penicilina era medicamentul cel nou si cel mai bun pentru boli infectioase.               
Parintii mi au zis ca daca nu î-mi punea tata penicilina eu muream dar atunci în 1957 a aparut în comert si se gasea prin mare interventie.

Traian Tomasciuc sept 2013, Resita

 


Foto 2004

Constantin SIRGHI (1910-2007),  (Hamur)
Fiul lui Ioan Sirghi vel Ghivnici si Elisaveta Condrovici, Hamur, ramane in memoria ipotestenilor omul care a adus cinematograful in sat. In anii 1950 venea din când in când caravana cu filmele si facea mare taraboi cu difuzorul la caminul cultural. Incepând cu 1960 domnul Constantin Sârghi a luat in primire “meseria” de a difuza filme de doua sau trei ori pe saptamâna tot la caminul cultural. Alegea filme bune, punea afise  pentru publicitate, adunând lumea la seri sau matinee cinematografice, nu numai în Ipotesti ci si în Lisaura si Tisauti. O facea cu pasiune.

 

Webmaster, (31 martie 2013)
Paris

 


Stefan Regus

Stefan REGUS (1910-1941 si 1910-1944)

În memoria satului exista doua destine diferite a lui Stefan Regus. În realitate au fost doi Stefan Regus, nascuti în aceeasi zi si acelasi an: pe 1 iunie 1910. Unul, cel din fotografie, a fost fiul  lui Vasile si Marfta nascuta Horbaniuc (Zazulia).  Al doilea Stefan Regus, a carui fotografie e de negasit, a fost fiul lui Ioan si Domnica nascuta Hreniuc. Ambii au avut aceeasi bunici: Dimitrie Regus si Eudochia nascuta Dumencu. (nr casei 46). Deci erau veri drepti. Ambii cu studii superioare. În 1941  Stefan al lui Vasile era înca student la drept, iar Stefan al lui Ioan era deja avocat cu studii terminate, casatorit cu Domnica din Scheia si cu un copil nascut  în 1941. Acesta din urma locuia pe Seliste. Ambii implicati în politica epocii. Primul era impotriva legionarilor al doilea facea parte din miscarea legionara. În ianuarie 1941 Stefan a lui Vasile ia parte la o rebeliune care ia cu asalt primaria din Suceava si este impuscat, se spune in familie, de catre gardisti la usa primariei din Suceava. Decedeaza pe 22 ianuarie 1941 la spitalul din oras. Al doilea Stefan are un sfârsit asemanator. Este trimis pe front în prima linie fara nici o pregatire militara si este impuscat  pe 23 martie 1944.

Webmaster, (30 martie 2013)
Paris

 

Mihai Tudoriu

1936-1990

 

Fotografii din anii 1966 si 1970 … pe atunci avea sa formeze si sa dirijeze corul feminin din comuna Ipotesti, sat care ulterior l-a “adoptat” si l-a transformat in unul de-al lor.

Mic comentariu doar pentru cei care inca nu o stiu :

Mihai Tudoriu, tatal de care sunt atat de mandru, a ajuns profesor in acel sat fiind ajutat de sora lui mai mare Angela Popescu (fosta Tudoriu).

Era student al Facultatii de Filologie Istorie A.I. Cuza Iasi … unica universitate din Romania care i-a primit dosarul dat fiind trecutul sau – fusese dat afara din cadrul armatei Romane unde era ofiter (asbolvent al scoalii de ofiteri de la Sibiu) motivat de faptul ca fusese botezat de Corneliu Zelea Codreanu (intemeietorul si seful Miscarii Legionare “Legiunea Arhanghelului Mihail”).

Pentru toti cei ce-si amintesc de inmormantarea bunicului meu Ioan Tudoriu … de-a lungul cortegiului funerar era plin de militieni atenti la fiecare miscare sau cuvant pentru ca acea inmormantare sa nu se transforme intr-o “miscare legionara” … evident exagerari ale vechiului regim comunist, dar pe care eu nu le pot uita si nici ierta.

Fotografii inedite gasite intr-un mod absolut intamplator pe situl doamnei Maritza Hreniuc … o adevarata doamna, care desi locuieste de mult timp in Franta, nu si-a uitat originile si dupa cum bine puteti vedea, nici profesorii. Ii multumesc pe aceasta cale.

Costi Tudoriu,
Madrid, 21 Iunie 2012

 

Domnica Iremiciuc a lui Leonte
 


Iremiciuc Domnica a lui Leonte, nascuta Hladiuc


Baietii Domnicai


 


Dragos, nepotul Domnicai

 

 

 

 

Webmaster 2012, Paris

Ziarul "Desteptarea" 1/13 iul. 1896

se deschide cu publicarea fotografiei a unui reportaj despre « Domnica lui Leonte Iremiciuc » din Ipotesti , mama a doi baieti si doua fete, elevi la o scoala din Suceava, proprietari a câtorva falci de loc de fânete, prezentând-o : « Domnica în focul luptelor pentru limba româneasca ». « la procesul Domnicai », cum « Domnica se plimba » prin Suceava cu un politai, cautând pe autorul pârei », Domnica la ispitire din limba nemteasca », « Recursul Domnicai ramâne balta iar Zierhofer o paraseste ca si cum ea l-ar fi clevetit », Iar « Urmarea procesului «  « Domnica a fost osândita sa sada sase saptamâni în arest », dar la recurs, « ea a fost scutita de pedeapsa capatata la Suceava, în timp ce dl. Zierhofer a fost pedepsit sa poarte cheltuielile procesului. 

Domnica, numita familiar si "Leontica", împreuna cu sotul ei Leonte, au format marea familie Leontesenei a caror descendenti sunt si astazi în Ipotesti.
Cum a intrat Domnica în focul luptelor pentru introducerea limbii românesti în scolile din Suceava? iata ce spune nepotul ei Dragos Iremiciuc. Ea trimisese  copiii la scoala din Suceava unde învatamântul se facea in limba germana. Într-o zi se întorc copiii de la scoala plângând si cu parul de pe cap smuls. Venise inspectia la scoala si, ei nevorbind germana în familie, nu au fost la inaltime. Profesorul dl. Zierhofer, simtindu-se ridiculizat in fata inspectorilor, i-a pedepsit lovindu-i si smulgându-le parul din cap. Domnica, o femeie batoasa si hotarâta, l-a gasit pe Zierhofer si i-a  smuls si lui  parul  din cap, numai ca acesta a dat-o in judecata. De aici a inceput si o dezbatere pentru introducerea limbii române în scolile din Suceava pentru populatia autohtona. Tratativele au durat pâna în 1906 când s-a infiintat o scoala de baieti si una de fete în  oras. Se poate spune ca datorita Domnicai s-au creat scolile in limba româna din Suceava.

 

 

 

 

 

Actualizat  pe 24/06/2017

Copyright © 2006-2017 Maritza Hreniuc. All Rights Reserved.